Was he so great? Yes, he was!
Scott Fitzgerald a țesut o poveste încărcată de emoții pe care a ales să o redea prin vocea narativă a lui Nick Carraway, un personaj ce lasă impresia a fi cu capul pe umeri care, în ciuda faptului că a fost moștenitorul unei averi frumușele, a ținut întotdeauna cont de sfatul tatălui său:
„- Ori de câte ori ai poftă să critici pe cineva, mi-a spus, ține seama că nu toți oamenii au avut avantajele de care te-ai bucurat tu.”
Din perspectiva lui, cunoaștem și toate celelalte personaje. Jay Gatsby îi era vecin; la început, îl intriga persoana lui și petrecerile enorme pe care le dădea, iar în cele din urmă a ajuns să îi fie foarte bun prieten, chiar singurul. Tot în cercul lui Nick, o găsim pe Daisy, care îi era verișoară, căsătorită cu Tom Buchanan, și bună prietenă cu Jordan Baker. Cu cea din urmă Nick înclină spre a avea niște legături mai mult decât amicale.
Din aproape în aproape, Nick află despre pasiunea lui Gatsby pentru Daisy, o dragoste ce a ars neîntrerupt vreme de 5 ani, supraviețuind distanței dintre ei, dar și căsătoriei lui Daisy cu Tom. Tot Nick este cel care le înlesnește o întâlnire celor doi, fără știința lui Daisy despre ceea ce va urma, care, de îndată ce-l vede pe Gatsby, îi împărtășește ușurată aceeași afecțiune purtată de-a lungul timpului.
Mai departe, povestea este înțesată de o enormă încărcătură emoțională și de stări interioare profunde, interacțiunea dintre personaje devenind din ce în ce mai alertă și amenințătoare, pe alocuri. Finalul este surprinzător, trist și greu de acceptat, pus în valoare de Fitzgerald printr-o serie de descrieri puternice, generatoare de imagini vizuale, făcând facilă transpunerea în mijlocul narațiunii.
Now there’s green light in my eyes
And my lover on my mind…
It's All About Shooting Stars 